Cand eram mica am avut probleme de socializare. Eram genul ala de copil foarte timid, care-si ruga parintii sa-l ajute sa-si faca noi prieteni.

La gradinita o consideram prietena mea pe cea cu care-mi imparteam sandwich-ul si careia ii imprumutam papusile. Nu ma simteam in largul meu inconjurata de atat de multi copii cu care simteam ca nu am nimic in comun.

Poze de 55randomclicks
Poze de 55randomclicks

Cand am ajuns in clasa I m-am mai acomodat, insa nu ma puteam intelege deloc cu o colega,pe nume Ana. Ca sa medieze situatia, doamnei mele invatatoare i s-a parut o idee foarte buna sa ne mute in aceeasi banca. Eram doua personalitati diametral opuse: eu mai agitata, ea linistita. Fiind si mici, gaseam motive de cearta din orice, la un moment dat ne-am impartit banca in doua si fiecare avea spatiul bine delimitat. Culmea era ca stateam si una langa alta, dar plecam la scoala separat. Da, la modul ala eram. Norocul nostru a fost ca a aparut o colega pe care niciuna dintre noi doua nu o simpatiza si cred ca nimic nu uneste mai bine legatura dintre doua fete ca ura pentru aceeasi persoana. Da. Si asa am ajuns noi sa mergem impreuna la scoala, sa ne ajutam la teme si din cand in cand sa mai si iesim.

Poze de sureshkumawat
Poze de sureshkumawat

A fost colega mea de banca pana cand am intrat la liceu. Practic imi devenise sora pentru ca  am crescut impreuna. Petreceam ore in sir noaptea la telefon, de parca nu stateam la scoala de vorba toata ziua. Sincer, nici nu-mi amintesc despre ce puteam vorbi atat. Ei i-am spus de primul meu prieten, de primul meu sarut, de cum a fost prima data( daca citesti asta mama sa stii ca a fost dupa 18 ani). Am imprumutat multe una de la alta, ne-am influentat reciproc si nu a existat vreodata ca una dintre noi sa aiba nevoie de orice fel de ajutor si sa nu facem nimic.

La liceu, din pacate nu am mai fost colege de clasa, insa nu ne-a afectat in niciun mod. Petreceam la fel de mult timp impreuna, iar legatura dintre noi era in continuare intr-o simbioza perfecta. Amandoua am avut relatii lungi in perioada aia, pentru ca na, asa era la moda si deja ne faceam planuri de viitor ca o sa ne casatorim in acelasi timp si totul o sa fie minunat si o sa traim fericiti pana la adanci batraneti. Da, genul ala de vise pe care le ai cand te indragostesti pentru prima data.

Intr-adevar, liceul a fost o etapa deosebita pentru mine. Am fost o clasa unita si ieseam destul de des cu totii. Am cunoscut o gramada de personalitati diferite si mi-am dat seama ca am destul de multe lucruri in comun cu ei. Ca sa fiu sincera, eram o clasa de “tocilari“, sau mai rog, asa ne considerau ceilalti pentru ca aveam mereu foarte mult de invatat, dar aveam modul nostru de a ne distra si nu consider ca am pierdut nimic.

Dupa care am ajuns la facultate, relatia din liceu s-a rupt, nunta cu 500 de invitati s-a anulat si din pacate am ajuns sa ma vad destul de rar cu prietena mea din copilarie, din cauza programului destul de incarcat.

Impactul Bucuresti: prima betie ( da, am fost cuminte ce sa zic, bine asta daca nu se pune sticla de sampanie din clasa a 6-a de revelion, pe care am baut-o singura si am adormit instant), primele probleme adevarate de relatie, primele dezamagiri, primul pachet de tigari.

Poze de Jodi Swiney Photography.
Poze de Jodi Swiney Photography.

Probabil ca nu te-ai astepta ca la facultate sa intalnesti o persoana dintr-un alt colt al tarii cu care sa te intelegi ca si cum v-ati cunoaste de o viata. Ei bine mie mi s-a intamplat. M-am intalnit cu Loredana fix cu o zi inainte de inceperea facultatii, pentru ca eram vecine si a fost prima persoana pe care am cunoscut-o de la facultate. Prima impresie? Clar nu e genul meu! Si nu am mai vb de atunci. La cateva luni am fost nevoita sa ma mut si nu stiu cum s-a intamplat ca, exact in momentul ala, a postat pe facebook ca isi cauta colega de apartament. Nu vorbeam foarte mult la inceput, mancam separat( uram asta pentru ca eu nu suport sa stau la masa singura) si ne petreceam timpul liber fiecare la ea in camera. In presesiune a fost ziua mea si in acea zi aveam si examen la 8 dimimeata. M-am trezit destul de suparata si cand am ajuns in baie am gasit un bilet pe oglinda in care-mi ura La Multi Ani si mult succes la examen. M-am intors acasa, am cumparat o gramada de dulciuri si am stat pana tarziu sa povestim. E o persoana deosebita si nu e nevoie sa-i spun multe detalii, pentru ca deja stie ce gandesc, ce ma deranjeaza, ce imi place si ce nu si invers.

A fost o surpriza placuta prietenia ce s-a legat intre noi si ma bucur enorm ca am gasit o persoana atat de sufletista si cu care sa impart atatea trairi.

Mi-am dat seama ca am foarte multi prieteni, dar doar cativa pe care ma pot baza, pe care-i pot suna la orice ora si pentru care as face acelasi lucru.

Poze de misterminhaz
Poze de misterminhaz

Cu colegii din liceu abia mai reusesc sa ma vad, unii dintre ei termina facultatea, lucreaza, ne-am schimbat mult si din pacate nici programul nostru nu mai e compatibil. Suntem in domenii diferite, dar cand ne intalnim vorbim ca si cum am avea 15 ani din nou. E frumos sa vezi ca prezenta unor persoane te poate transpune in timp.

Cu Ana vorbesc si ma vad rar, insa de fiecare data e la fel: vorbim ca si cum ieri a fost ultima zi de cand n-am mai povestit. Acum fiecare are alte prioritati, dar stiu ca va ramane mereu reflexia sufletului meu.

Am invatat sa stiu sa-mi aleg prietenii in care sa am incredere, sa stiu ca pot vorbi cu ei fara sa ma judece pentru felul meu de a gandi si chiar si la facultate am intalnit astfel de persoane.

Nu sunt un om care sa poarte pica si chiar daca mai exista persoane carora nu le pasa ce cuvinte isi aleg, trec peste. Sunt de parere ca asa e normal si pana la urma, care ar fi scopul de a sta suparat pe cineva?! Aleg sa fiu subtila cand ma deranjeaza ceva, iar daca mesajul nu e inteles, mai bine plec. Poate am o alta viziune despre prietenie decat in mod normal, dar cred ca numai asa iti poti pastra o limita de responasibilitati.

Toate persoanele pe care le-am cunoscut in ultimii doi ani au fost cu adevarat speciale si au un loc aparte.

Am scris mult dar totusi putin in comparatie cu cate mai aveam de povestit.

Pe scurt, ce voiam sa transmit este ca, indiferent cat de mult timp ar trece, prietenia este ca vinul: cu cat se invecheste cu atat este mai bun, daca ti-l alegi pe cel potrivit.

Ti-a placut acest articol? Primeste-le pe urmatoarele pe e-mail

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ