12002915_1670551129854278_4899868891428680949_nDe ceva vreme mă tot gândesc ce sens ar avea să-mi fac blog. Evident nu m-am gândit că aș avea ceva nemaipomenit de împărtășit lumii dar doar așa, să fiu și eu ca tot omu’. În continuare am rămas de aceași părere; sunt convins de faptul că toți trăiți liniștiți fără părerile mele însă prietenii mei de la Urbanic.ro au decis că ar fi totuși o idee inspirată să mă pot manifestă public, așa de dragul vremurilor apuse; din capitolul tichie de mărgăritar îi trebuie chelului.  Sau poate s-au gândit că aș putea aduce vizualizări. Mă rog, probabil gândindu-se că măcar dacă aș posta ceva pe Instagram tot ar fi o treabă. Evident nu au luat în considerare că deși am 2000 de Followers pe Instagram, rar depășesc 3 like-uri la pozele-mi minunate, de altfel.  Apropo, își mai amintește cineva ce făceam acum câțiva ani? Bun, nici eu!

Așadar și prin urmare, și alte câteva expersii sinonime, m-am gândit să arăt lumii cât sunt de inteligent și am să vă povestesc, evident de la “inaltimea studiilor mele” (vă las să recunoașteți singuri personajul citat) despre… mine. Nu, glumesc! Pentru asta am să vă sun.

Trebuie să recunosc faptul că sunt plăcut surprins de cantitatea mare de indivizi și individe școliți/școlite brusc în ultima perioadă. Nu mă pot lăuda și eu liniștit, că brusc apare o persoană  erudită instant. Dintr-o dată jumătate din țară a citit sau urmează să citească Polimerizarea stereospecifica a izoprenului și la final vor face schimb de impresii pe aceast subiect cu vecinii din bloc. Evident, mă bucur să văd atât interes pentru știință și cultură în general dar poate și acest lucru trebuie făcut cu puțin cap. Știm că banii nu aduc fericirea și cu siguranță nu aduc nici bunul gust. Dacă mergi la spectacol și rămâi surprins de existența unui antract între acte dar intre timp ai share-uit zece milioane de poze pe Facebook să le arăți “cam cât de culturalizat esti”, tot o pierdere de timp este. Sunt șocat de modul în care mulți dintre noi înțeleg cultura și arta. Oare ne este atât de greu să renunțăm la ipocrizie și să acceptăm faptul că nu toți avem aceleași gusturi, nu toți înțelegem în același fel anumite lucruri nu din cauza lipsei de educație ci datorită experiențelor diferite pe care le avem. Eu nu merg la teatru! Oh, Doamne, cum se poate așa ceva? Și vă garantez, sunt bine.

În schimb îmi place la muzeu. De ce? Pentru că nu avem voie să facem poze. Pentru că în muzeu îți poți construi singur percepția despre ce a vrut un anumit artist să spună prin lucrarea sa. Evident, este un lucru cât se poate de subiectiv și nu aș vrea să creadă cineva că sunt împotrivă teatrului. Din contra, mergeți! Bucurați-vă și relaxați-vă, dar eu vă aștept afară. Ce am vrut de fapt să spun este că deși nu fac ce face, mai nou, fiecare “intelectual” din zona Carpato-Danubiano-Pontica, asta nu înseamnă că sunt cu ceva mai prejos. Eu mi-am găsit o altă activitate și sunt convins că voi supraviețui.

Și dacă tot societatea noastră a decis să joace până la epuizare “Un doi un doi, faceți toți la fel că noi”, oare de ce să n-o facă în stil. Am văzut pe Social media în ultimele luni atât de mult interes pentru mișcarea de avangardă DADA încât pentru o secundă am crezut că am ajuns la Zurich, în 1916. Se prea poate să fie iar o culturalizare forțată? Oare cine din toți cei ce s-au arătat interesați brusc de acest subiect știe cu adevărat cine a fost Tristan Tzara, Marcel Iancu, Hugo Ball si Hans Arp?

Mai am multe alte intrebari retorice insă, precum spuneau la Teleenciclopedia, urmează „in episoadele urmatoare”!

Alex
-The art of being myself in modern times-

(sursa foto: www.icr.ro)

Ti-a placut acest articol? Primeste-le pe urmatoarele pe e-mail

NICIUN COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ